Accidentul vascular cerebral în România aproape egalează infarctul de miocard din punct de vedere al numărului de cazuri, iar una dintre complicațiile sale este spasticitatea de membru superior, care se răsfrânge asupra calității vieții pacientului în plan individual, familial, profesional și social.
Îngrijirea post AVC necesită o echipă multidisciplinară care să asigure, pe de o parte, un tratament personalizat, bazat pe cele mai recente tehnici din domeniu, iar pe de alta recuperarea medicală – este concluzia mesei rotunde ”Recuperarea post- AVC- Strategii eficiente în managementul spasticității de membru superior”, organizată miercuri, 5 aprilie, de revista Politici de Sănătate. Evenimentul s-a desfăşurat sub auspiciile Comisiei pentru Sănătate şi Familie din Camera Deputaţilor, cu sprijinul Ipsen.
Penultimul loc în Europa la mortalitatea prin AVC
Conform European Cardiovascular Disease Statistics, România se poziționează pe penultimul loc în ceea ce privește mortalitatea prin accident vascular cerebral, fiind depășită doar de Bulgaria. Cauzele care stau la baza acestor statistici nefaste sunt multiple: finanțare slabă, deficit de medici și centre speciale, factori de risc asociați etc. ”Soluția o reprezintă o abordare integrate a afecțiunilor cardiovasculare, de la prevenție, tratament și până la asigurarea calității vieții celor diagnosticați cu astfel de boli. Una dintre complicațiile AVC este spasticitatea de membru superior, care se răsfrânge asupra calității vieții pacientului în plan individual, familial, profesional și social”, a declarat conf. univ. dr. Diana Loreta Păun, consilier de stat, departamentul Sănătate Publică, Administraţia Prezidenţială.
Impact dramatic asupra vieții pacienților
Aproape jumătate dintre pacienții care au suferit un atac vascular-cerebral (AVC) se confruntă cu spasticitate de membru superior- o condiție cronică asociată cu simptome precum contracturi musculare, slăbiciune musculară, deficit senzorial și coordonare deficitară. Afecțiunea are un impact dramatic asupra activităților zilnice și asupra calității vieții pacientului și aparținătorilor acestuia.
”Terapia pentru spasticitate este extrem de importantă pentru funcționalitatea pacientului și pentru calitatea vieții acestuia. Trebuie definit cadrul legal în care anumiți pacienți pot beneficia de această terapie”, a atras atenția prof. univ. dr. Bogdan O. Popescu, vicepreşedinte Comisia de specialitate Neurologie din cadrul Ministerului Sănătăţii, președinte ales al Societăţii de Neurologie din România. ”În momentul de față, standardul de aur în tratamentul spasticității îl reprezintă blocurile neurolitice și, în special, blocurile cu toxină botulinică”, a declarat prof. univ. dr. Mihai Berteanu, preşedinte Comisia de specialitate Medicină Fizică și de Reabilitare din cadrul Ministerului Sănătăţii.
”Toxina botulinică este un medicament cu prescripție care se administrează în spital și de către medici cu experiență”, a menționat dr. Marius Tanasă, consilier Agenția Naională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM).”Noi de cinci ani de zile tot reiterăm la minister, proiecte, programe clare de instituire a unor competențe pentru medicii neurologi, între care cel puțin două vizează discuția de aici: competența pentru tulburările de comportament motor și boala Parkinson. Pentru că a administra toxină botulinică nu se reduce doar la a lua toxina și a injecta-o. Eu chiar mâine termin cursul de terapia distoniilor și spasticității, pe care îl fac prin UMF, dar este un curs de cunoaștere, el nu are o finalitate printr-o competență. Ar fi dacă Ministerul ar recunoaște competența”, a atras atenția prof. univ. dr. Ovidiu Băjenaru, preşedinte de Onoare “ad vitam” al Societăţii de Neurologie din România, şef Clinica de Neurologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Pacientul cu AVC trebuie tratat integrativ
Împreună cu boala coronariană, accidentul vascular cerebral este principalul ucigaș al populației României, însă încă nu i se dă importanța cuvenită în strategiile de sănătate. ”Și nu numai mortalitatea este dramatică, ci și ceea ce se întâmplă cu supraviețuitorii unui AVC. Sechelele după AVC, care înseamnă nu numai tulburări motorii, ci și de limbaj, psihologice, degradare cognitivă spre demență sunt o altă mare problemă. Pacientul cu AVC trebuie tratat integrativ cu toate problemele lui și orice strategie terapeutică trebuie foarte bine personalizată”, a mai spus prof. univ. dr. Ovidiu Băjenaru.
”Problema majoră este ce facem cu pacientul după ce se externează? Reabilitarea pacientului cu AVC este extrem de costisitoare”, a atras atenția Valentin Anei, preşedinte al Societatății Române de Prevenirea şi Recuperarea Medicală a Persoanelor cu Accident Vascular Cerebral. ”În general pacienții sunt persoane tinere. Și sunt o mulțime de dizabilități invizibile peste care acestor persoane tinere le este foarte greu să treacă. Prin urmare, chiar dacă există recuperare neurologică, partea de sprijin și de suport neurologic este foarte importantă. Acești pacienți sunt pacienți care nu mor, iar aceste probleme, într-o țară lipsită de finanțare, sunt lăsate la coadă”, a declarat Cristina Vlădău, vicepreședinte al Asociației Pacienților cu Afecțiuni Neurdegenerative din România (APAN România).
”E o mare problemă că, din nefericire, mulți pacienți nu au acces la ceea ce înseamnă pentru mine sănătate. Poate că și noi, ca societate civilă, trebuie să ne implicăm mai mult. Conștientizarea, educarea și informarea cetățenilor din România este o mare problemă”, a afirmat Radu Gănescu, președinte al Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC).
Tocmai pentru a veni în sprijinul pacienților, Societatea Română de Reabilitare Medicală a lansat www.postavc.ro . Motto-ul acestui proiect este “Exisă viață după accidentul vascular cerebral”. ”Informațiile de acolo sunt adresate exclusiv celor care au trecut printr-un accident vascular cerebral și famiilor lor. Nu sunt neapărat informații medicale, însă cred că sunt informații importante pentru că pacienții și familiile lor pot afla unde trebuie să meargă, de ce acte au nevoie pentru diverse dosare pe care le au de depus pe la diverse ministere, cine îi poate evalua, pot să afla care este riscul pe care cineva îl are pentru a face accident vascular cerebral la un moment dat” a declarat conf. univ. dr. Adrian Bighea, vicepreşedinte Comisia de specialitate Medicină Fizică și de Reabilitare din cadrul Ministerului Sănătăţii, președinte Societatea Română de Reabilitare Medicală.
Strategii pentru creșterea calității vieții pacienților
Toate aceste măsuri necesită modificări legislative, care nu se pot realiza fără o implicare comună a profesioniștilor din sănătate și a beneficiarilor sistemului- pacienții. ”Comisia pentru Sănătate și Familie este deschisă către propunerile de modificări legislative care să îmbunătățească accesul pacienților la tratament”, a declarat conf. univ. dr. Florin Corneliu Buicu, preşedinte Comisia pentru Sănătate şi Familie, Camera Deputaţilor. ”Așteptăm propunerile celor implicați pentru îmbunătățirea sau, mai bine zis updatarea, strategiilor care să se reflecte într-o calitate mai bună a vieții pacienților”, a completat dr. Rareș Trișcă, secretar de stat în Ministerul Sănătății.
Despre AVC
Creierul controlează cum ne mișcăm, comunicăm, gândim și acționăm. Când creierul este afectat de AVC apar unele modificări care depind de zona afectată și altele care apar indiferent de zona unde are loc leziunea.
Când este afectată emisfera cerebrală stângă apar manifestări precum: paralizie sau slăbiciune a jumătății drepte a corpului, afazie (dificultatea de a găsi cuvinte sau de a înțelege ce se vorbește) și comportament mai rezervat decât înainte de AVC. Când este afectată emisfera cerebrală dreaptă apar manifestări precum: paralizie sau slăbiciune a jumătății stângi a corpului, neglijarea părții stângi (bolnavul nu mai știe că există ceva în partea stângă- de exemplu nu mănâncă mâncarea din partea stângă a farfuriei), comportament mai impulsiv decât înainte, înțelegere îngreunată a expresiilor faciale și a tonului vocii celorlalți. Simptomele comune, indiferent de partea afectată, sunt: dizartrie (dificultate în vorbire), oboseală, pierderea controlului emoțional și schimbări de stare (“chef”), probleme cognitive (tulburări de memorie, de logică și combinații ale acestora), scăderea vederii periferice și probleme de percepție vizuală.
Recuperarea post AVC se începe imediat ce pacientul este stabil medical. Scopul recuperării este creșterea independenței, îmbunătățirea funcționării fizice și cognitive, creșterea calității vieții. Recuperarea post AVC presupune: terapie fizică destinată îmbunătățirii mișcării, terapie ocupațională pentru recuperarea abilităților, logopedie pentru educarea vorbitului, psihoterapie pentru tulburările post AVC (anxietate, depresie), terapie medicamentoasă care susține refacerea structurii și funcțiilor creierului. Recuperarea post AVC este maximală dacă se utilizează ambele tipuri de terapie (fizică și medicamentoasă).
Reabilitarea post accident vascular cerebral este constituită din totalitatea mijloacelor care contribuie la recuperarea fizică şi cognitivă a pacienţilor care au suferit un AVC. Reabilitarea medicală după accidentul vascular cerebral are ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii prin scăderea deteriorării şi ameliorarea funcţiilor organismului, inclusiv funcţiile cerebrale superioare, tratamentul afecţiunilor, prevenirea complicaţiilor.
Recuperarea post AVC este diferită în funcţie de perioada căreia i se adresează. Astfel pot fi descrise:
- Perioada de recuperare precoce (de la debutul AVC până la 6 luni post AVC)
- Perioada de recuperare tardivă (de la 6 luni la 1 an de la debut)
- Perioada sechelară/ cronică de recuperare (la peste 1 an de la debut).
Planul de reabilitare post AVC se stabileşte în etapa de spital, pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de particularităţile individuale (tipul de AVC suferit, gravitatea acestuia, rapiditatea instituirii tratamentului după debut, comorbidităţi, etc). Reabilitarea post AVC se realizează de către o echipă – neurolog, medic de reabilitare, medic de familie, alţi medici în funcţie de bolile asociate, kinetoterapeuţi, specialişti de terapie ocupaţională, psiholog, logoped, asistenţi medicali, asistenţi sociali, etc.
Criteriile după care sunt selectaţi pacienţii în vederea includerii într-un program de reabilitare complex sunt: status neurologic stabil; deficit neurologic semnificativ persistent; dizabilităţi care afectează cel puţin 2 din următoarele categorii: mobilitate, activităţi de autoîngrijire, comunicare, control sfincterian, deglutiţie; funcţie cognitivă suficientă pentru a învăţa; abilitate de comunicare suficientă pentru a lucra cu terapeuţii; abilitate fizică suficientă pentru a tolera programul active; obiective terapeutice realizabile.
În principiu, planul de reabilitare, în afară de tratamentul medicamentos, are ca obiective :
- Combaterea escarelor – Saltele speciale anti-escare, întoarceri în pat la 2 ore, inspecţie a aşternutului pentru depistarea umidităţii, sau a eventualelor cute. Practicarea masajului vaso-stimulator periferic.
- Combaterea spasticităţii -Terapie posturală, kinetoterapie pasivă/activă. Terapie ocupaţională, aplicarea ortezelor, fizioterapia.
- Combaterea epilepsiei secundare – Evitare a efortului fizic și psihoemoțional excesiv, evitarea consumului de alcool și alimentelor cu conținut sporit de sare.
- Combaterea durerii neuropate centrale – Kinetoterapie posturală, tehnici de relaxare (Jacobson, Shultz), electroterapie antalgică (TENS), acupunctură.
- Combaterea sindromului de umăr dureros hemiplegic post AVC – Terapie posturală antialgică, mobilizări pasive, tehnici de facilitare neuroproprioceptivă pentru stablizare, ortezare (orteză de umăr), terapie ocupaţională, electroterapie antalgică, electrostimulare a muşchilor, acupunctură.
- Combaterea osteoporozei de imobilizare şi a căderilor – Instruirea tehnicilor de prevenire a căderilor. Utilizarea dispozitivelor ajutătoare (cadru de mers, baston ș.a.). Sunt benefice exerciţii fizice dinamice, ciclice, libere, ritm lent.
- Combaterea incontinenţei şi a retenţiei de urină – Reantrenarea vezicii prin exerciţii speciale la nivelul centurii pelviene. Electrostimulare. La nevoie cateterizare
- Combaterea incontinenţei de materii fecale şi a constipaţiei – Exerciţii speciale la nivelul centurii pelviene. Regim alimentar adecvat
- Combaterea infecţiei urinare – Profilaxia nespecifică (măsuri riguroase de prevenire a refluxului urinar, traumatizării uretrei în timpul cateterizărilor, distensii excesive a vezicii urinare, formării calculilor urinare).
- Combaterea depresiei – Psihoterapia poate ameliora dispoziţia fără a avea efect curativ sau profilactic.
- Combaterea demenţei post AVC – recuperare cognitivă (psihoterapie, logoped)
- Combaterea infecţiilor pulmonare (pneumopatiei de stază) – Posturi de facilitare a respiraţiei, kinetoterapie respiratorie diafragmatică, dinamică pasivă/activă, prevenire a aspiraţiei din stomac, administrare de antiacide, poziţie semi-aşezată.
- Profilaxia secundară a recurenţelor AVC
- Prevenirea şi tratamentul complicaţiilor medicale
